vineri, 25 aprilie 2014

Undeva lângă Alvor, Algarve, Portugalia



Sincer să fiu amintirile mele nu mai sunt perfect clare... Mai țin minte numele orașelor (mă mai ajută și vederea hărții să mi le reamintesc), dar nu și al plajelor...
Oricum, m-am trezit într-o frumoasă dimineață undeva într-o pădure de pini lângă una din cele mai spectaculoase faleze ale coastei Vicentine! (oraș mai apropiat: Rogil). Ce bine să te trezești într-o pădure de pini la ora șase dimineața!! Dacă eu mă culcam de la sine la ora 22, când se întuneca, de la sine mă sculam perfect odihnit la ora 6 dimineața! Ce mireasmă!! Este sfârșitul lui noiembrie, dar aici, pe coasta Atlanticului, totul e verde și umed! Și nu este nici foarte frig...
Oare încotro voi merge mai departe?... Spre Sagres? Spre Lagos?...
Am mâncat, mi-am strâns cortul și ... la drum!
Nu mai știu ce m-a determinat, dar am hotărât să merg spre Lagos! Știam că zona frumoasă a coastei Algarve este între Lagos și Albufeira... sau poate cine știe ce informații meteo anunțau ploaie în zona Sagres... nu mai știu... La o anumită răscruce am ales să merg spre Lagos... Drumul a fost frumos, am găsit niște livezi de portocale în paragină și efectiv mi-am umplut rucsacul cu portocale. De abia mai puteam merge! Apoi am găsit și rodii! Am oprit, am redistribuit mai bine bagajul (punând portocalele pe bicicletă) și am umplut rucsacul cu rodii! Astea cresc spontan, pe coaste... În Portugalia, în sud, am mâncat portocale și rodii la greu! (în nord încă am mai găsit struguri în vii culese și nuci).
Am ajuns și în Lagos, am vizitat un pic orașul, mi-am cumpărat o hartă dublă a Portugaliei (pe o parte) și a provinciei Algarve (pe cealaltă parte), căci doream să am cât mai clar informațiile rutiere necesare ajungerii la plajele acelea superbe, care erau principalul motiv pentru care am ajuns până aici, în sudul Portugaliei! Era veselie și plin de turiști în oraș! De la terase se auzea fado!! Iubesc fado!! Este atât de plin de emoții!!
La un moment dat am plecat mai departe și am ajuns la Alvor. De pe harta, știam că aici se găsesc nenumărate plaje și deci, am mari șanse să găsesc unde să dorm și să petrec frumos!
Am luat-o ca Hercule pe plajă, împingând ca un bou bicicleta aia super grea prin nisip! Uneori am avut șansa și să fie reflux și mersul pe plaja s-a dovedit o soluție perfectă, apa fiind retrasă îmi dădea posibilitatea să merg ușor pe nisip tasat. Acum nu! Am mers la greu întreaga plajă Alvor!! În depărtare se vedeau stânci și am continuat sperând ca în zona de stânci să găsesc loc unde să pot dormi (mai ascuns, să nu se uite toși la mine cum îmi montez cortul...) Am reușit să ies din Alvor și să vină într-adevăr o zonă superbă, plină de stânci și galerii! Fiecare galerie era ca un portal ce te conducea spre o altă plajă!! Acum fiind fluxul la maxim, galeriile erau inundate și eu m-am oprit la prima plajă mai ascunsă! Eram obosit de nu mai puteam! M-am pus în fund și am început să mănânc rodii! Am mâncat o grămadă, timp în care m-am bucurat de spectacolul naturii și al oceanului! Majoritatea turiștilor erau germani sau olandezi și, văzându-mă cu bicicleta, aproape toți intrau în vorbă cu mine! Se minunau și văzând că mănânc rodii mă apreciau că mănânc vitamine și duc viață sportivă! Iar eu mă amuzam în sinea mea de aceste dialoguri atât de asemănătoare!
O familie de germani a intrat în apă, așa că am zis că e musai să intru și eu! Ce, doar germanii să înfrunte apa asta rece?! Am făcut o baie și m-am ambiționat să stau mai mult ca ei! Mi-era că dau în șoc hipotermic, dar nu m-am lăsat! Mă amuzam să văd că se cam uimesc de cât stau și se vedea că fiecare turist ce trecea pe acolo, văzându-mă, credea că apa e caldă și încerca să intre. Se retrăgea repede, un pic încurcat, apoi intrau în vorbă cu mine, întrebându-mă dacă nu este rece apa... Parcă eram la camera ascunsă!
Nu îmi făceam probleme unde o să dorm, căci undeva săpat în stâncă era un bar-terasă părăsit (pe vremea asta de iarnă) și era clar că voi dormi acolo! Când s-a retras apa și s-au eliberat tunele alea, am reușit să trec prin stâncă mai departe: erau alte plaje ascunse! Și din ele, prin alte tunele, se ajungea în alte plaje și tot așa!! Oho: un paradis de explorat pentru mine!
Seara mi-am montat cortul în terasa aia, de unde aveam o imagine superbă spre ocean și am pus niște șnururi (care semnificau trecerea oprită) la începutul unei scări, de așa fel ca oamenii să nu urce sus. Și chiar așa a fost: auzeam grupuri vesele ce ar fi vrut să urce, dar văzând șnurul se întorceau: erau germani sau olandezi și ei sunt foarte ascultători față de semne de astea!...
Am stat aici 4 zile, făcând baie și explorând zona în fiecare zi!! Am mâncat numai portocale și rodii toate astea patru zile! Și un pic de pâine și cașcaval! Nu a trebuit să beau nici un strop de apă, așa de multe fructe am mâncat! Bântuiam pe plajă, trecând acum dint-o parte în alta și prin galeriile inundate, ca să fie mai palpitant, sau chiar înnot și bântuiam și pe sus, ajungând tot mai departe, cum îmi place mie, aproape de Portimao, tot gasind plaje și văzând stânci frumoase!! Pe sus erau mulțime de vile turistice foarte frumoase, grupate în cartiere cochete, ce aveau plajele lor proprii, piscine, zone verzi! Dar locul în care dormeam eu era și mai frumos: aveam o imagine superbă la mare și ieșire directă pe plajă!!
    la sfârșitul plăjii mari din Alvor
    încep stâncile... să sperăm că voi găsi unde să dorm!

     la reflux, plaja devine mult mai mare
    aceste tunele se inundau in timpul fluxului, dar la reflux erau ca niste portaluri spre mai departe!



    vile superbe!!
     locul unde am dormit patru zile!
     intre Alvor și Portimao
    piscina aferentă vilelor...
    intre Alvor și Portimao. Se vede cum poti să treci de pe o plaja spre alta printr-un portal
    intre Alvor și Portimao
     intre Alvor și Portimao
     intre Alvor și Portimao
     intre Alvor și Portimao
     intre Alvor și Portimao
 inceputul orașului Portimao

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu