joi, 3 aprilie 2014

PRIN BUCEGI

In anul III de facultate am inceput eu sa cred in Dumnezeu. Pe atunci aveam parul lung si purtam o bentita rosie, de zici ca eram Winetou. Odata, stateam eu feeric pe o banca in fata Atheneului si, la un moment dat, vad o babuta ca tragea de un baietel, care nu mai vroia sa inainteze. Tragea saraca de el ca de un sac de cartofi. Eu incepui sa ma uit amuzat. Deodata babuta exasperata de efort si de penibilul situatiei, se intoarce la mine si-mi spune: Zi ma ceva in romana sa vada copilu’ ca nu esti indian! Bietul copil, vazuse prea multe filme cu indieni si se temea sa treaca prin fata mea...
Oricum: hotarasem eu sa tin o saptamana post de mancare, pe care sa o petrec undeva intr-o mica pestera pe valea Horoabelor si sa citesc din Sfanta Scriptura. Intr-una din excursiile mele prin Bucegi am ajuns pe aceasta vale superba si imi aminteam ca undeva, in dreapta cum mergi, sunt niste mici pesteri. Am plecat cu un izopren si cu un sac de dormit, fara mancare si fara bani, doar aia de nas dus-intors. Am urcat probabil pe jepii mici, am coborat in vale, la manastirea Pestera si de acolo am luat-o pe valea Horoabelor. Curgea un rausor si cumva, nu mai tin minte cum, probabil cu ajutorul vreunui trunchi de brad, am reusit sa trec de saritoarea aia. La un moment dat, pe dreapta, in stanca peretelui se facea o mica nisa, suficient cat sa poti pune izoprenul si sa faci si focul!! Am strans ceva lemne de foc, mi-am asezat mica mea tabara, am bantuit un pic pe peretii aia in sus si in jos si apoi, cum imi propusesem, am inceput sa citeasc din Vechiul Testament, din profetii mari si cei mici! Am stat asa, probabil vreo doua zile, singur, bucuros, in pace, citind din Sfanta Scriptura. Cred ca in prima seara mi-a fost un pic frica de urs, da’ mi-am zis: da-l in ma-sa!
Era o singuratate deplina, dar mie imi place o astfel de singuratate. E misto.
La un moment dat aud voci si, incet-incet apare si un mic grup de vreo trei oameni. Eu, cu bentita mea rosie, citeam imperturbabil din Sfanta Scriptura, cocotat pe o piatra! Imi vine sa si rad cand imi amintesc fetele uimite si neincrezatoare ale celor trei, dar mai ales atitudinea si dialogul meu voit pustnicesc! Ce citesti? Din Sfanta Scriptura! Si... unde dormi? Uite acolo! Zic eu, indicand cu capul directia. Se uita ei, vad, se mira, in timp ce eu plesneam de satisfactie si de amuzament.
Au mai trecut vreo doua zile, dar in care nu am mai bantuit pe stanci, ci doar am citit, ca sa imi pastrez energia. La un moment dat a inceput sa ploua. M-am bagat in pesteruica, si ma uitam cum ploua... A inceput sa ploua tot mai tare, vedeam cum picaturile ce cadeau din strasina pesterii mele se transformasera in siroaie de apa. Mi-am strans sacul si tot bagajul in rucsac sa nu le ploua si stateam linistit, uitandu-ma cum ploua. Probabil cugetat la ce-am citit sau numai stateam...
La un moment dat se aude un zgomot infundat si toata stanca tremura!
Mi se parea ca se va deschide pamantul si un rau de lava va tasni chiar de sub mine, asa se auzea! Cateva secunde nu am stiut ce se intampla! Stateam incordat, in picioare. Un zgomot mi-a atras privirea in susul vaii. Trebuie sa va spun ca valea Horoabelor este extrem-extrem de ingusta. Parca se rupsese un baraj, asa venea apa! Un trunchi de brad era aruncat de colo-colo si zburatacit precum o scobitoare! M-am lipit de fundul pesteruiciii si mi-am inclestat mainile de ce am putut. Fundul pesteruicii era la maximum un metru de buza ei, era mai mult o nisa in stanca!
Nu am avut timp sa ma gandesc daca ma ia sau nu apa, intr-o secunda valea a fost umpluta de apa si... din cauza dispunerii stancilor, suvoiul clocotitor al apei nu intra in pestera! Stateam in buza ei si, efectiv, la 5 cm de piciorul meu, se dezlantuia urgia! Din cauza pietrelor, suvoiul ce se lovea de ele era aruncat in sus, astfel incat, exact inaintea mea, apa depasea cu cel putin doi metri nivelul picioarelor mele! Nu imi venea sa cred la ce spectacol fantastic asistam! Mi se parea ca e ireal! Ca visez! Toata apa de pe o suprafata imensa era drenata pe o vale super-ingusta! A fost o ploaie cumplita si am aflat mai tarziu ca venind cu atata putere pe vale si atat de multa, a luat o gramada de corturi ce erau puse in poiana din fata cabanei Padina!
Ploaia asta a durat vreo doua zile si vreo doua zile eu am avut valul ala urias de apa inaintea pesterii si inaintea ochilor. Am dormit linistit pentru ca era evident ca nimic nu poate schimba cursul raului si, in plus, nu mai avea cum sa vina nici un urs! De la o vreme am inceput sa imi doresc ca ploaia sa se opreasca si sa pot si eu face ceva, in locusorul ala imi cam anchilozasera oasele. La un moment dat, peste inca o noapte, ploaia s-a oprit si raul ala a redevenit micut.
A iesit iar soarele si, desi trecuseră doar 6 zile, am zis ca hai sa vad ce e in vale. Am coborat, am vazut ce era in vale si am avut inspiratia sa merg sa cer gazduire la manastire, eu nu imi luasem cort... La manastire m-a primit cu drag (pe vremea aceea eu nu faceam nici o legatura intre manastire si Dumnezeu. Și nici acum nu fac...) si am stat acolo. Cand a venit vremea mesei, m-au invitat, iar eu am inventat o minciuna, ca sa scap (imi propusesem sa nu mananc nimic si sa citesc din Sfanta Scriptura). Inspre seara insa un frate, ce ma indragise (si pe care si eu l-am indragit) i s-a parut ceva ciudat in a doua mea incercare de a evita masa si m-a intrebat ce se intampla de fapt. I-am zis si, dupa ce a chemat un calugar mai batran, m-au sfatuit sa mananc. Am acceptat si am intrat pentru cateva zile in viata acelei mici obstii foarte de treaba. Il ajutam pe acel frate la bucatarie, la spalat vase si facut mancare, mai citeam, mai ajutam la cosit fanul, la adus lemne din padure, mai vorbeam cu parintii etc. Asa a mai trecut vreo saptamana si, in cele din urma m-am intors in Bucuresti, caci eu teoretic eram in timpul anului scolar si nu al vacantei,
Mi-a placut mult in excursia asta apa aia ce mi-a oferit un spectacol unic si m-a tinut prins doua zile si ceva; mi-a placut atmosfera si timpul petrecut cu fratii aceia si, de asemea, mi-a placut de mine ca am fost tenace si am citit mult din Sfanta Scriptura!

3 comentarii:

  1. Adevăr grăiești, fratele meu! Aș vrea ca uimirea și inconștiența din acele vremuri nicicând să piară din viața mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere