EXCURSII CU BICICLETA: DEȘERTUL TABERNAS

După o săptămână fascinantă petrecută în parcul național Cabo de Gata (provincia Almeria, cea mai însorită zonă din Europa), în care fiecare zi a fost o minune, o încântare, o bucurie (căci cine nu dorește să petreacă o vreme într-un peisaj deșertic și complet sălbatic?), am plecat spre deșertul Tabernas – singurul deșert din Europa! Abia așteptam să petrec într-un deșert, eu singur, cerul înstelat, un foc de tabără și poate niște palmieri ! Oare ce surprize (frumoase) îmi va rezerva acest colț de lume?!...

În orășelul Tabernas am făcut rost de un material turistic promoțional al zonei, în care chiar pe prima pagina era o fotografie foarte atrăgătoare pentru mine, înfățișând niște palmieri si o zonă deșertică! Wow! Acolo vreau să ajung! Am întrebat pe domnișoara simpatică de la oficiul de turism unde este mai exact acel loc superb? Mi-a zis că nu știe... că poate fi oriunde...
Fotografia care m-a atras era aceasta:

Am plecat mai departe... Am vizitat o veche cetate, ridicata într-un frumos stil arhitectonic maur, despre care se zice ca a fost ultima cetate arabă ce s-a predat spaniolilor și acum mă gândeam încotro să îmi îndrept pașii?... Deșertul Tabernas, acela frumos din fotografie, părea destul de îndepărtat: pe lângă drum erau doar haciende superbe, înconjurate de livezi de măslini... În depărtare se vedeau munți deșertici, dar cum să ajung la ei?... Am continuat să merg pe drumul principal, gândindu-mă că cea mai bună șansă sa ajung să văd zonele sălbatice ar fi să ajung la unul din orășelele acelea de cowboy, în care s-au filmat multe wester-uri... Despre aceste orășele western nu știam nimic dinainte și am aflat de ele de la oficiul de turism. Orășelul a fost chiar frumos, m-am bucurat de un show western și, evident, plăcerea mea numărul unu, am bântuit cât am putut prin zonă...

vechea cetate maură

Orășelul western

cei patru cascadori ce ne-au prezentat show-ul western

orășelul mexican aferent celui western

bântuind pe lângă orășel...

Îmboldit de dorința mea de a descoperi alte și alte locuri, am hotărât să nu dorm în seara aceea pe acolo, ci să plec mai departe. Potrivit unor frumoase cuvinte ale lui Antoine de Saint Exupery, fiecare deșert ascunde o oază! Așa că și acest deșert ar trebui să ascundă o oază! Mai trebuie doar ca eu să o găsesc!

Am continuat pe drumul mare și undeva am ajuns la un pod destul de mare, Sub el era o vale seacă... Am hotărât să părăsesc drumul și să cobor în valea seacă... Valea asta uneori ar putea fi plină de apă și aici aș putea descoperi ceva frumos...Se vedea și un palmier și asta m-a făcut să mă decid! În plus, era clar că va fi o zonă bună de dormit și făcut focul!

Am coborât și cu bicicleta la mână (eu nu vreau să îmi stric bicicleta pe drumuri stricate) am început să merg de-a lungul văii! Peisajul era superb! Erau o grămadă de iepuri fugind în toate părțile și o grămadă de șoimi zburau prin aer! Era chiar o zonă sălbatică! Ce să vă zic... Fără să fiu chiar așa uimit, probabil cum bănuiți deja, am ajuns exact la locul acela din fotografia de prezentare a frumuseții deșertului! Doamne, slavă Ție! Aveam la mine mâncare, apă și așa că am stat aici încă două zile, bucurându-mă de frumusețea și sălbăticia locului și de liniște! Nu am văzut pe nimeni și cât am stat aici am bântuit cât am putut peste tot! Seara făceam focul din frunze de palmieri, priveam cerul înstelat și mâncam curmalele culese dintr-un palmier în care am reușit să urc!! Una din cele mai frumoase amintiri din această excursie!